Codul muncii, pe articole
Regulile relației de muncă, pe înțeles: contractul, perioada de probă, timpul de lucru și orele suplimentare, sărbătorile, concediul de odihnă, preavizul și demisia — cu textul legal citat și trimiteri la calculatoare.
Articolele din pagină
Art. 16 — Contractul individual de muncă
Munca fără contract scris este muncă nedeclarată — sancționată drastic (vezi controlul ITM). Contractul trebuie înregistrat în REGES (registrul electronic al salariaților) înainte de prima zi. Pentru calculul vechimii rezultate, vezi calculatorul de vechime.
Art. 31 — Perioada de probă
Perioada de probă este singurul interval în care oricare parte poate rupe contractul simplu, printr-o notificare. Se poate stabili o singură perioadă de probă pe durata unui contract; angajarea succesivă a mai multor persoane pe probă pentru același post este limitată de lege.
Art. 111–114 — Durata timpului de muncă
Peste 8 ore/zi sau 40 ore/săptămână se intră în muncă suplimentară (art. 120). Plafonul de 48 de ore este o limită de sănătate și securitate — nu poate fi depășit constant, nici cu acordul salariatului, decât în condiții stricte.
Art. 120–123 — Munca suplimentară
Regula esențială: sporul de 75% nu e o alegere, ci consecința faptului că nu ți s-au dat orele libere la timp. Detalii, sporuri de noapte și sărbători, cu exemple, în ghidul orelor suplimentare; calculează netul cu calculatorul dedicat.
Art. 139 — Zilele de sărbătoare legală
Lista sărbătorilor legale (1–2 ianuarie, Vinerea Mare, Paște, 1 mai, Rusalii, 1 iunie, 15 august, 30 noiembrie, 1 decembrie, Crăciun) este stabilită de lege. Calendarul detaliat al zilelor libere: ghidul zilelor libere 2026.
Art. 145 — Concediul de odihnă
Cele 20 de zile sunt un minim — contractul colectiv sau individual poate prevedea mai multe. Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporurile și adaosurile la care ai dreptul pentru perioada respectivă. Concediul nu poate fi înlocuit cu bani, decât la încetarea contractului (pentru zilele neefectuate).
Art. 75 — Preavizul la concediere
Preavizul îți dă timp să-ți cauți alt loc de muncă înainte ca raportul să înceteze. La concedierea disciplinară (pentru abateri) nu se acordă preaviz. Concedierea pentru desființarea postului trebuie să aibă o cauză reală și serioasă — altfel poate fi contestată în instanță.
Art. 81 — Demisia
Demisia nu are nevoie de acordul angajatorului — e un drept. Pe durata preavizului contractul continuă cu toate drepturile și obligațiile. Angajatorul poate renunța, total sau parțial, la preaviz. Dacă angajatorul refuză să înregistreze demisia, ea produce oricum efecte de la data comunicării.
Sursă: Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), republicată, cu modificările ulterioare. Articolele sunt redate în esență, nu integral; pentru cazurile particulare, consultă textul oficial în vigoare și, la nevoie, un specialist. Material informativ; nu constituie consultanță juridică.