EUR/RON USD/RON MIN. BRUT4.325 lei TVA STD.21% DOBÂNDA ANAF0,02%/zi
BBani Curați
Bibliotecă · Legea 53/2003

Codul muncii, pe articole

Regulile relației de muncă, pe înțeles: contractul, perioada de probă, timpul de lucru și orele suplimentare, sărbătorile, concediul de odihnă, preavizul și demisia — cu textul legal citat și trimiteri la calculatoare.

Art. 16 — Contractul individual de muncă

Ce spune legea
Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, în limba română, cel târziu în ziua anterioară începerii activității. Obligația încheierii în formă scrisă revine angajatorului. Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă constituie vechime în muncă.

Munca fără contract scris este muncă nedeclarată — sancționată drastic (vezi controlul ITM). Contractul trebuie înregistrat în REGES (registrul electronic al salariaților) înainte de prima zi. Pentru calculul vechimii rezultate, vezi calculatorul de vechime.

Art. 31 — Perioada de probă

Ce spune legea
Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere. Pe durata probei, contractul poate înceta printr-o notificare scrisă, fără preaviz și fără motivare.

Perioada de probă este singurul interval în care oricare parte poate rupe contractul simplu, printr-o notificare. Se poate stabili o singură perioadă de probă pe durata unui contract; angajarea succesivă a mai multor persoane pe probă pentru același post este limitată de lege.

Art. 111–114 — Durata timpului de muncă

Ce spune legea
Timpul de muncă normal este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare, calculată ca medie pe o perioadă de referință de 4 luni.

Peste 8 ore/zi sau 40 ore/săptămână se intră în muncă suplimentară (art. 120). Plafonul de 48 de ore este o limită de sănătate și securitate — nu poate fi depășit constant, nici cu acordul salariatului, decât în condiții stricte.

Art. 120–123 — Munca suplimentară

Ce spune legea
Munca suplimentară se compensează, în primul rând, prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile. Dacă acest lucru nu e posibil, se plătește un spor de minimum 75% din salariul de bază. Munca suplimentară se prestează numai cu acordul salariatului (excepție: forța majoră și lucrările urgente).

Regula esențială: sporul de 75% nu e o alegere, ci consecința faptului că nu ți s-au dat orele libere la timp. Detalii, sporuri de noapte și sărbători, cu exemple, în ghidul orelor suplimentare; calculează netul cu calculatorul dedicat.

Art. 139 — Zilele de sărbătoare legală

Ce spune legea
În zilele de sărbătoare legală nu se lucrează. Când activitatea nu poate fi întreruptă, salariaților li se asigură compensarea cu timp liber plătit în următoarele 30 de zile sau, dacă nu e posibil, un spor de minimum 100% din salariul de bază pentru munca prestată.

Lista sărbătorilor legale (1–2 ianuarie, Vinerea Mare, Paște, 1 mai, Rusalii, 1 iunie, 15 august, 30 noiembrie, 1 decembrie, Crăciun) este stabilită de lege. Calendarul detaliat al zilelor libere: ghidul zilelor libere 2026.

Art. 145 — Concediul de odihnă

Ce spune legea
Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. Concediul se efectuează, de regulă, în anul în care s-a născut dreptul; când nu e posibil, angajatorul este obligat să-l acorde într-o perioadă de 18 luni începând cu anul următor.

Cele 20 de zile sunt un minim — contractul colectiv sau individual poate prevedea mai multe. Indemnizația de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporurile și adaosurile la care ai dreptul pentru perioada respectivă. Concediul nu poate fi înlocuit cu bani, decât la încetarea contractului (pentru zilele neefectuate).

Art. 75 — Preavizul la concediere

Ce spune legea
Persoanele concediate pentru desființarea postului, inaptitudine fizică/psihică sau necorespundere profesională au dreptul la un preaviz de minimum 20 de zile lucrătoare, indiferent de funcție. Fac excepție persoanele aflate în perioada de probă.

Preavizul îți dă timp să-ți cauți alt loc de muncă înainte ca raportul să înceteze. La concedierea disciplinară (pentru abateri) nu se acordă preaviz. Concedierea pentru desființarea postului trebuie să aibă o cauză reală și serioasă — altfel poate fi contestată în instanță.

Art. 81 — Demisia

Ce spune legea
Salariatul poate demisiona printr-o notificare scrisă, fără a fi obligat să-și motiveze decizia. Termenul de preaviz se stabilește prin contract, dar nu poate depăși 20 de zile lucrătoare pentru funcțiile de execuție și 45 de zile lucrătoare pentru funcțiile de conducere.

Demisia nu are nevoie de acordul angajatorului — e un drept. Pe durata preavizului contractul continuă cu toate drepturile și obligațiile. Angajatorul poate renunța, total sau parțial, la preaviz. Dacă angajatorul refuză să înregistreze demisia, ea produce oricum efecte de la data comunicării.

Sursă: Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), republicată, cu modificările ulterioare. Articolele sunt redate în esență, nu integral; pentru cazurile particulare, consultă textul oficial în vigoare și, la nevoie, un specialist. Material informativ; nu constituie consultanță juridică.

Ghiduri și calculatoare conexe