Evaluarea unei firme: ce afli gratuit și când îți trebuie evaluator
Există două lucruri diferite, pe care piața le amestecă în mod convenabil: estimarea — un ordin de mărime calculat din date publice, care poate fi gratuit — și evaluarea — un raport întocmit de un profesionist autorizat, care produce efecte juridice și costă. Ghidul ăsta arată exact unde e granița, ce poți afla fără să plătești nimic și în ce situații legea chiar cere raportul.
Diferența în două rânduri
Estimarea răspunde la „cam cât face?" și e utilă înainte de o discuție: îți dă ordinul de mărime, ipotezele și limitele. Evaluarea răspunde la „cât declar oficial?" și e un document: are un scop declarat, un standard aplicat, un profesionist care semnează și răspunde pentru ce a semnat. Prima nu ține loc de a doua — dar a doua nu se cere în cele mai multe situații de zi cu zi.
Ce se poate afla gratuit, din date publice
Bilanțurile depuse la ANAF sunt publice, la fel și datele din registrul comerțului. Din ele se poate construi onest un interval orientativ, prin cele trei abordări din standardele de evaluare: capitalizarea profitului, un multiplu de piață ajustat și patrimoniul net. Noi facem exact asta, gratuit și fără cont, pe fișa oricărei firme, iar formula întreagă — fiecare constantă cu sursa și data ei — e publicată în metodologie.
Tot din date publice, gratuit, se mai văd lucruri care schimbă prețul mai mult decât formula: restanțele la stat, procedurile de insolvență, bilanțurile nedepuse, evoluția pe ani, poziția față de firmele din același domeniu și județ.
Ce NU se poate afla din date publice — oricât de bun ar fi calculul
Aici e granița reală, și nicio unealtă nu o depășește, indiferent cât costă:
- Activele sunt la valoarea contabilă, adică la costul de achiziție minus amortizarea. O hală cumpărată în 2009 apare la un preț care nu mai există. Bilanțul public nu conține valori de piață.
- Contractele și clienții nu apar nicăieri. O firmă cu același profit valorează foarte diferit după cum are zece clienți sau unul singur.
- Dependența de patron. La firmele mici, profitul conține adesea munca neplătită a proprietarului. Cumpărătorul care va trebui să angajeze pe cineva în locul lui scade exact suma aceea.
- Datoriile din afara bilanțului, litigiile în curs, garanțiile date pentru alte firme.
Situațiile în care legea cere evaluator autorizat
Profesia e reglementată prin OG 24/2011, aprobată cu modificări prin Legea 99/2013. Cele mai frecvente situații în care raportul chiar se cere:
| Situația | Ce cere legea | Temei |
|---|---|---|
| Impozitul pe clădirile firmei | Valoarea impozabilă se actualizează o dată la 5 ani, pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, depus la fisc până la primul termen de plată | Cod fiscal, art. 460 |
| Clădire nereevaluată în ultimii 5 ani | Cota de impozit devine 5%, față de 0,08–0,2% (rezidențial) și 0,2–1,3% (nerezidențial) | Cod fiscal, art. 460 |
| Persoană fizică, clădire nerezidențială | Impozitul se calculează pe valoarea dintr-un raport de evaluare din ultimii 5 ani; rapoartele pentru impozitare se întocmesc în trimestrul I | Cod fiscal, art. 458 |
| Aport în natură la capitalul social | Evaluarea bunului aportat se face prin expertiză, în condițiile legii societăților | Legea 31/1990 |
| Insolvență, executare silită, fuziuni și divizări | Bunurile se evaluează în cadrul procedurii, de un profesionist desemnat conform procedurii respective | legislația specială aplicabilă |
Rândul al doilea merită citit de două ori: este singura situație din tabel în care lipsa unui raport te costă direct, în fiecare an. O firmă cu o clădire de 1.000.000 de lei valoare impozabilă plătește, la cota de 5%, 50.000 de lei pe an — față de câteva mii, dacă valoarea e actualizată la timp. Costul unei evaluări se recuperează, în cazul ăsta, din prima factură de impozit.
Cât costă și cum alegi
Onorariile nu sunt reglementate — se negociază, și depind de tipul activului, de scopul evaluării și de volumul de muncă. Nu publicăm un „preț orientativ", pentru că orice cifră scoasă din context ar induce în eroare. Ce se poate spune util:
- Spune scopul de la început. Aceeași firmă se evaluează diferit pentru impozitare, pentru vânzare, pentru garanție bancară sau pentru un litigiu — se schimbă atât metoda, cât și prețul.
- Verifică autorizarea. Evaluatorii autorizați figurează în tabloul public al asociației profesionale; pentru evaluările destinate impozitării există și cerințe suplimentare de specialitate și de înregistrare a rezultatului.
- Cere mai multe oferte, ca la orice serviciu profesional.
Ordinea practică, dacă vinzi firma
- Estimarea gratuită — afli ordinul de mărime și, la fel de important, vezi exact ce cifre va găsi și cumpărătorul despre tine în datele publice.
- Curățenia — restanțele la stat, bilanțurile nedepuse și creanțele vechi scad prețul fără să aducă nimic în schimb. Se rezolvă înainte, nu în timpul negocierii.
- Evaluarea și consultanța — pentru tranzacția propriu-zisă. Un cumpărător serios va cere oricum acces la date care nu sunt publice, iar acolo se stabilește prețul adevărat.
Întrebări frecvente
Estimarea gratuită ține loc de raport de evaluare?
Nu. Rapoartele de evaluare pot fi întocmite doar de evaluatori autorizați, în cadrul reglementat de OG 24/2011, aprobată cu modificări prin Legea 99/2013. O estimare din date publice e utilă ca ordin de mărime înainte de o discuție sau de o decizie, dar nu e document și nu produce efecte în fața unei bănci, a unui notar, a fiscului sau a unei instanțe.
De ce nu se poate afla valoarea unei firme în 30 de secunde?
Pentru că informația necesară nu e publică. Din bilanț afli rezultatul contabil, nu contractele, clienții, dependența de o singură persoană, litigiile nedeclarate sau valoarea reală a activelor, care apar la cost de achiziție minus amortizare. Ce se poate calcula rapid este un interval orientativ cu ipoteze declarate. O cifră unică, exactă, prezentată drept valoare de piață e o precizie inventată — mai ales când formula nu e arătată.
Când cere legea explicit un evaluator autorizat?
Cel mai frecvent la impozitul pe clădiri: valoarea impozabilă a clădirilor deținute de firme se actualizează o dată la 5 ani, pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat (Codul fiscal, art. 460); dacă actualizarea lipsește, cota de impozit urcă la 5%, față de 0,08–0,2% la clădirile rezidențiale și 0,2–1,3% la cele nerezidențiale. Reguli similare există pentru persoanele fizice cu clădiri nerezidențiale (art. 458). Mai apar cerințe de expertiză la aporturile în natură din Legea 31/1990, în proceduri de insolvență, în executare silită și în operațiuni de fuziune sau divizare.
Cât costă o evaluare autorizată?
Depinde de tipul activului, de scopul evaluării și de volumul de muncă, iar onorariile nu sunt reglementate — se negociază. Nu publicăm un preț orientativ, pentru că orice cifră ar induce în eroare. Evaluatorii autorizați se caută în tabloul public al ANEVAR, iar oferta se cere direct, cu scopul evaluării precizat de la început (impozitare, vânzare, garanție bancară, litigiu), fiindcă el schimbă atât metoda, cât și prețul.
Ce fac dacă vreau să vând firma?
Estimarea gratuită îți dă ordinul de mărime cu care intri în discuție și îți arată ce cifre va vedea și cumpărătorul în datele publice. Înainte de negociere merită curățate lucrurile care scad prețul fără motiv: restanțe la stat, bilanțuri nedepuse, sold de creanțe vechi. Pentru tranzacția propriu-zisă se lucrează cu evaluator și cu consultant, iar cumpărătorul serios va cere oricum acces la date care nu sunt publice.
Bază legală: OG 24/2011, aprobată cu modificări prin Legea 99/2013 (profesia de evaluator autorizat); Codul fiscal, art. 458, 459 și 460 (impozitul pe clădiri, actualizarea valorii impozabile și cota majorată în lipsa ei); Legea 31/1990 (aporturi în natură). Cotele de impozit pe clădiri se stabilesc de fiecare consiliu local, în intervalele din Codul fiscal — verifică hotărârea din localitatea ta. Material informativ; nu constituie consultanță fiscală, juridică sau de evaluare.
Vezi metodologia completă a estimării noastre → · Verifică o firmă gratuit →